se scaldă în uitare
din case gârbovite
se-nalţă fumegând
o rugă îndurare
ciclopii râd în barbă
şi-şi scutură mătreaţa
bătrână de pe cap
morminte profanate
par străzile din sat
vreau sa mai stai
tu vrei sa pleci
eu tremur ca o coardă de vioară
şi ninge greu şi ninge surd
iubirea ta în astă seară
Versuri care te ating de inimă... cândva scriam şi eu astfel de versuri, eram îndurerată tare, şi nevoie de destăinuire, care era în versuri. acum situaţia sa normalizat şi nu prea vor să meargă versurile, însă cine ştie, poate vine inspiraţia, mai ales atunci când te aştepţi cel mai puţin :)
RăspundețiȘtergere@Niutka
RăspundețiȘtergereTu scutur-o de plete din cand in cand. :)
impresionant!!
RăspundețiȘtergere@rupe nu stiu ce...
RăspundețiȘtergereMantam, matali, de trecere!