piele de zebră

aici şi secundele sunt în carantină
patru locuri
o mască pe zi
două injecţii
una procedură perfuzii
trei pastile
şi convoiuri de medici
la geamul găurit de neputinţă
soarele îşi scarpină tălpile într-un hamac
aerul din curte se respiră în doze
un perete pe care-l sprijini morbid şi doua cărări
acolo e voie de plimbare
câinii sunt mai fericiţi decât oamenii
nimeni nu latră la ei că respiră sub acelaşi cer
e ceea ce cred eu a fi culmea laşităţii
să-ţi fie teamă de a spune lucrurilor pe nume...
şi te loveşte peste emisfera stângă un dor
de sâmbetele în care locatarii
îşi scutură preşurile de solitudine
de nopţile în care vecinul de peste perete
îşi împarte tusea şi tigările cu vreo tipă second-hand
de fiecare dată alta
de migrenele nenorocite care sunt totuşi un semn de viaţă
trăiesc o iarnă pe jumatate
şi un gând amorţit
că într-o zi
vom purta în loc de măşti perne oxigenate
dacă aş fi un semafor
aş sta la răscruce de drumuri
şi strivind comanda în pumn
aş apăsa perpetuu
butonul verde
go go go