pasărea pământului

(scrisori către Sophie)

mi-am dorit să aştern
tălpi de seară

peste zbuciumul cuvintelor
de teamă că
nu voi auzi  
respiraţia luminii

speranţele ard şi se sting
lumânari
doar forţa rugăciunii rămâne
ca un zbor neîmplinit
aşteptând
căderea prin care
va găsi izbăvire

mă scutur de aripi
ascult
parcă mai cad