scrisori către Sophie

aleg cochilia de melc
iluzia acomodării relative 
spaţiul îngust protector
un capăt de lumină strecurat 
din întâmplare insomnii 
urmez cursul 
în căutarea fisurii zid
prinsă între două spaţii temporale
incertă confuză
păşesc înapoi în umbră
secunda în care s-a făcut prea târziu
soarele m-a prins de călcâiul dezgolit
zbor sau iarăşi cădere
numai florile par să nu aiba teamă
primesc căldura firesc
fără reticenţă