fereastră spre lume

mă deschizi
prin ochii tăi văd
cât de aprinse
pot fi stelele
cu mâinile tale
ajung să le culeg

art by Cecilia Mera

ca vântul dorul

tu visul meu albastru
să vii aștept 
în nopțile pustii 
tremurătoare frunză 
ca vântul dorul
pe trei cărări odată 
în ochii tăi senini
m-aș pierde toată 

art by @Cosmin Crucean

nimic din ce am fost

unde pășești tu
încolțeste bucuria luminii
nu privesc în interior 
teama de a nu pierde ziua de azi 
caut umbrele rămase în urmă 
gândurile noastre 

netezind cărările încâlcite 
dublu legământ 

peste scoarța pământului 

art by M. Creese

dacă povara

devine prea grea
ridică Doamne piatra de pe umeri
pune-mi pe frunte greutatea luminii
muntele pe care îl urc
să pară mai aproape decât este
puterea de a iubi 
fără a cere ceva în schimb

art by Gina Son

le recunosc

durerile mele știu ce să fac
și ele s-au obișnuit cu mine
suferințele tale nu știu cum să le alin
dacă aș putea râu m-aș face
alergând spre mare
acolo se întretaie nopțile albe
inima mea zborul albatrosului 

peste apa rănită de stânci

art by Melly Terpening

haiku - COCORI

***
doi cocori în cuib 
cu soarele între ei - 
testul balanței 

by B. Bialorucki

nod

   Cred că este uimitor că un om te-a ales să îi fii prieten,-ă sau mai ales să îi fii iubit,-ă. Adică, te-a ales din sute de fiinţe și e gata să îţi ofere timpul său, dragoste, caldură, cuvinte... O nebunie! 

   Există mii de oameni în jur cărora le este totuna. Trec pe lângă tine, se uită prin tine, nu au deloc nevoie de tine. Nu-i interesezi în vreun fel. Pentru ei eşti o piesă în decorul vieții. O imagine fugitivă. 

   Și e uimitor când cuiva îi pasă brusc de tine, îi devii important; că cineva vrea să te vadă în fiecare zi (sau mai des), să-ți cunoască starea de spirit, pentru a înțelege ce ți se întâmplă, pentru a-ți asculta visele... E ciudat şi, în acelaşi timp, minunat. Cu toate că pare destul de ciudat.      

    (trad., după Inna Plehanova)

imagine: @Cosmin Crucean

telefonul de la miezul nopții

du-mă departe de lumea 
grabită mereu să întârzie undeva
din oră în oră inima ta
să tresară mirată 
ceasul de perete desenează 
aceeași chemare nocturnă 
poziția în care ne-am iubit

până la epuizare

Water Lilies, Claude Monet

 

butterflies

wake me up in summer

image: amazon

îmi lipsești

tăcerea ta se zbate în piept
vultur cu aripile frânte
în fiecare seară îi simt rănile
caută zborul în cele patru camere
până la epuizare
dimineața găsesc câte o pană nouă
dar nici un cuvânt de libertate

art by M. Luniak