oraşul
arc peste patru colţuri înserarea
lumea pe care o ţin în braţe
aleargă prin sânge
greutatea cuvintelor tale
inspir expir tăcerea
vine mai aproape mă ia de mână
se apleacă înainte
pregătită să mă asculte
let it go
să nu-mi mai spui că sunt superbă
femeile superbe nu sunt singure
semn al suferinţei cercul palid
aşa arată singurătatea
cu forme pline perfecte
nimeni nu-i cunoaşte taina
ies în noapte vocea lui Cohen
măsoară la pas distanţa
dintre noi
dance me to the end of love
turned to the west
the city
an arch over four corners at sunset
it is the world I hold in my arms
the weight of your words
running through my blood
I breathe in and out silence
comes closer and takes my hand
leans forward
ready to listen to
let it go
do not tell me I am gorgeous
beautiful women are not alone
the pale circle a sign of suffering
this is what loneliness looks like
with perfect full shapes
no one knows its secret
Cohen's voice walks out in the night
measuring the distance between us
dance me to the end of love
