26 martie 2010

insomnie

aşteptarea
ţese pânză cenuşie peste plămânii de humă
păianjen astenic
gândul
paşte în câmp deschis firele de lună
cal sălbatec
moartea
mă priveşte cu ochi de ciclop dinspre apus
cumpănă de noapte
tăcerea nu se împarte decât la unu...


25 martie 2010

rame pt copii

Să nu credeţi că mi-am părăsit blogul. Sunt plecată cu toată mintea în... photoshop (PS). Cred ca degrabă nu revin. Imaginaţia mea nu şi-a luat nici o pauză, doar s-a reprofilat temporar. PS-ul crează dependenţă până la nopţi albe, cu nasul lipit de monitor şi cearcăne pe sub ochi spre dimineaţă. Pregătesc primul album pentru cel mic, de când îl tot gătesc... Sunt primele mele lucrări. Să nu le criticaţi prea dur. Şi aici e nevoie de inspiraţie.  :)









13 martie 2010

ipoteze temporale

azi ploaie sunt şi ghemuri de furtună
miasma primăverii false
ce macină-ntre dinţi petale de lalele istovite
ce proastă e cafeaua de cenuşă

dincolo de geam din cearcăne-avortează zorii
mult mai senili decât răscrucile de noapte
mă-ncercă iar emoţii viscerale
cerul pare un cerdac cu ţeasta spartă

tăcere impasibilă difuze întelesuri
şi picuri de lumină cerşind priviri rebele
anemice refrenuri ce-mi fură libertatea
azi ploaie sunt şi vis de acuarela...



1 martie 2010

mimoza de la Oly

E mărţişorul virtual primit de la Oly (îţi mulţumesc din suflet, draga mea!). Soare, lumină, căldură... Vreau să-l împart cu voi. Sa aveţi o primăvară de excepţie!

Pavel Turcu sau timpul pentru o schimbare

Sincer, am votat pentru Pavel Turcu la semifinală ieri seara, deşi iniţial am trecut printr-o serie de atitudini. Crezusei că e o glumă, gen parodie, la prima audiere. Apoi când am realizat că nu e nici un fel de glumă aici, am simţit un fel de şoc cum mă loveşte în moalele capului. Apoi din curiozitate am început a căuta pe net mai multă informaţie despre autor. Apoi am ajuns la o stare meditativ-analitică.

De ce Pavel Turcu?

Am votat pentru lecţia pe care ne-a dat-o un om simplu, binevoitor, cu o soţie blajină şi doi copii minunaţi. Am votat pentru cel care a îndrăznit sa viseze, a incercat să-şi transforme visul în realitate. Fără boarfe fiţoase, make-uperi, stilişti, image-makeri. Fără mămica şi tăticu, fără mii de euro cheltuiţi pentru a face PR unei piese. Am votat pentru o schimbare de mentalitate în ţara asta a noastră, care are grija neaparat să-ţi închidă obloanele la geam dacă (doamne fereşte!) ai tupeul să pretinzi la o bucată de soare, nefiind sămânţă de VIP, fără diplome muzicale în buzunar. Nu pun în discuţie valoarea piesei, nici alte chestii legate de muzică aici, la fel cum nu vreau să discut despre cel puţin alte 5 piese din semifinală, mult mai prost interpretate. Şi nici despre faptul că Verka Serdiuchka a ajuns pe locul doi la finala Eurovision în nu ştiu care an... Fenomenul Turcu este de fapt un indiciu despre gradul de revoltă al populaţiei. Un fenomen ce-mi aminteşte de 7 aprilie. Poporul vrea o schimbare! Vrem sa ni se auda vocile, sa ni se ofere libertatea de a alege, vrem drepturi şi şanse egale! Să ni se ofere o gură de aer proaspăt, un respiro, măcar atât!