de gustibus non est disputandum

Am urmărit cu plăcere concurenţii din Danemarca, Belgia, Serbia, Grecia şi România. Dar cel mai mult mi-au uns sufletul cei din Spania, pentru care mi-am şi dat votul. Am ştiut imediat după semifinale că vom avea parte de o luptă acerbă. Pentru ai noştri nu mi-am făcut griji aproape deloc, au dat tot ce au putut (iaca aşa le trebuie moldovenilor, dacă nu au votat pentru Turcu :)). Teamă mi-a fost doar să nu-i văd ajunşi ultimii în clasament. Consider că a fost de fapt cel mai tare show Eurovision din cele urmarite pâna acum.

alerg cu sufletul desculţă

pleoapa zorilor stropită cu sânge
se deschide scoică aruncată la mal
zvâcnetul ei prevesteşte agonia
din care se scurge lumina

stropul de rouă pe fruntea ierbii
cloceşte secundele înainte de ploaie
ecoul lor aleargă la trap
frământând curcubeul

salcâmul îmbătrânit de nesomn
îşi plimbă degetele albe prin părul dimineţii
răcoarea creşte ghem
din inima neagră a nopţii

Dumnezeu s-a născut
îngerii lumii încă visează

dincolo de moarte...

   "Regretul ... nu e o salvare. Te ajută să-ţi conştientizezi greşeala, dar nu te împiedică s-o repeţi."

   "Când te afli prea mult pe o corabie care pluteşte spre necunoscut... instinctele ţi se tocesc şi nici nu prinzi de veste când ele se erodează. Marea dezamăgire vine în ziua când observi că vasul pe care l-ai crezut inexpugnabil se scufundă. Atunci vezi că foarte puţini dintre prietenii care te însoţesc sunt la curent cu faptul că nu ştii să înoţi, dar şi mai puţini sunt cei cărora le pasă de asta."

   "Misterul pune la îndoială nu raţiunea, ci limitele ei... Ne place să credem că le ştim pe toate. Dar viaţa ne plasează uneori în centrul unor evenimente incredibile, pe care raţiunea nu le poate explica, şi atunci, ca să nu fim ridicoli, ne prefacem că analiza lor e sub nivelul demnităţii noastre sau, în genere, că ele nu există, de parcă realitatea s-ar compune doar din fenomenele pe care suntem în stare să le înţelegem."

   "Nu-L supăra pe Dumnezeu. Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti când vii, ci cum o laşi când pleci."

   "Nu-l vei întâlni niciodată pe Dumnezeu atâta timp, cât aştepţi din partea lui o dovadă că El există. Credinţa este realitatea pe care trebuie s-o accepţi fără dovezi."

   "Imposibilul este nu o realitate care nu există, ci o limită pe care mintea noastră nu cutează s-o depăşească. Este viitorul pe care ne temem să-l percepem ca prezent."

   "Vii din trecut cu o mulţime de cioburi ale relaţiilor pe care le-ai pierdut. Nu poţi scăpa de ele peste noapte. Le duci cu tine mai departe, iar ele te rănesc, te afectează şi, dacă nu eşti atent, te fac dependent de cicatricele pe care vrei să le ascunzi de ochii lumii... E mai bine să taci şi să nu scoţi la iveală rănile care te dor."

   "Credinţa nu se impune cu forţa, dar forţa credinţei e atât de mare, încât până şi nihiliştii ajung să se intrebe într-o bună zi dacă nu cumva au greşit amarnic când au ales să trăiască fără Dumnezeu."

   "...dragostea e strigătul de luptă pe care e mai bine să nu-l auzi dacă nu eşti în stare să-l transformi în fericire."

   "Dacă dincolo de moarte nu există Dragoste, la ce bun veşnicia?"

Fragmente extrase din romanul "cel rătăcit" de Aurelian Silvestru

p.s. Aici gasiţi o recenzie a cărţii. Lectură plăcută!

pustiu de stele

stelele cad pe umerii tăi
fluturi de lumină te curg ca pe o toamnă târzie
în versuri te scriu tablou taciturn
pe inima mea desculţă semi-nebună

între noi plouă surd
în zadar bat cu pumnii în perdeaua de ploaie
noaptea întorc visele pe dos
scutur din ele tot câmpul de nori
poate te găsesc într-o picătură de stea
şi-mi adap cu ea setea de lumină...