my autumn

it's not hatred or cruelty

that would break my heart
I can stand all of it
no expectances
it's kindness and warmth
that make me kneel
and pray for strength
keeping my soul in your hands 
as fi it were

the last autumn leaf

your absence 

so present

nu ura sau cruzimea

mi-ar frânge inima

pot îndura orice

fără alte așteptări

bunătatea și căldura

mă îngenunchează 

cerşesc providenţei putere

îmi păstrez sufletul în palmele tale

o ultimă frunză de toamnă

absența ta

atât de prezentă 

scrisori către Sophie

aleg cochilia de melc
iluzia acomodării relative 
spaţiul îngust protector
un capăt de lumină strecurat 
din întâmplare insomnii 
urmez cursul 
în căutarea fisurii zid
prinsă între două spaţii temporale
incertă confuză
păşesc înapoi în umbră
secunda în care s-a făcut prea târziu
soarele m-a prins de călcâiul dezgolit
zbor sau iarăşi cădere
numai florile par să nu aiba teamă
primesc căldura firesc
fără reticenţă

poem haiku

cerul unui lac
în ochiul gri aprinsă 
lebăda albă 

La mulţi ani celor împătimiţi de poezie!

zgomotul lumii

munte 

cu tălpile ude 

mă răscolesc 

casă adâncită 
în umbra pământului 
doar secundele mai zvâcnesc 
gânduri 
pendulul ca viața 
consumată pe jumătate 
pe partea întunecată a străzii 
o sirenă 
țipătul metalic 
promite tăcerea 
o nouă zi o nouă stea 
fără nume
florăresele râd 
pipăind n buzunare 
plecările grăbite 
2, 4, 6 
număr intersecțiile rătăcesc 
o iau de la capăt 
orașul acesta solitar 
mă îmbrățișează tot mai strâns 

ca o aripă a luminii
brațul copilului 
de lângă mine