La rascrucile cerului

ti-am fixat intalnire
la rascrucile cerului
sa vii
cand ziua si noaptea
isi strang mainile de culoarea pacatului
la podul amintirilor noastre te astept
amintiri
pe care le-am sapat adanc
in carnea pantecului meu
si peste ani te-am nascut poezie...

atunci am muscat din viscerele marului antic
era umbra unui vis strain
demult apus
pentru existenta mea bolnava
atunci s-a revarsat flegma din ochiul meu stang
si albastrul lui
ti s-a imprimat adanc pe retina sufletului
si-ai devenit iubire

acolo
unde paznicii siderali cu pieptul gol
mai spinteca aerul cu sabia tacerii
unde luna mai paste din iarba dorului meu si al tau
te astept sa vii...

Limba moldoveneasca sau "poshel nahren"

Printr-o ironie neobisnuita a sortii, zilele trecute am avut ocazia sa fiu martor virtual la doua evenimente ce m-au tulburat putin: prima sedinta a Legislativului si o paruiala de zile mari, ca intre femei, in cadrul forumului din grupul Auras. Ironia e ca se completeaza reciproc.

Discutia de pe forum s-a incins intre cateva mamici. Una dintre ele afirma cu incapatanare ca isi va invata copilul sa vorbeasca pentru inceput doua limbi: greaca, pe care o vorbeste taica-sau, si moldoveneasca, cea pe care o poseda. O alta mamica, profund constienta de inaltele valori nationale, o aparatoare inflacarata a limbii noastre cea romana, indignata de tot de afirmatia precedenta postata pe forum, nu a mai rezistat si a inceput a taia cu bardita.


Tin sa mentionez ca poseda un vocabular destul de vast, o logica ascutita, plus o personalitate vie, puternica. Ce mai: un om cu stofa de patriot inteligent. Cu toate ca atacul verbal era dedicat doamnei cu moldoveneasca, si aceasta parea a fi mutata pe rol de jertfa ce merita compatimire, niste mamici au considerat oportun sa treaca in ofensiva si ele, adica, de-ee, sa fie versiunea corecta mai argumentata si pozitia mai neclintita.

Suprasaturata populatia cu balade de doi bani ce miroase rau a naftalina: totul e bine, traim bine, invatam si studiem prin institutii limba mamei, alias moldoveneasca, doar ca nu percep de ce parem mai chinuiti, mai putin rezistenti la stres si oboseala, mai putin cu parinti pe-acasa si mai incovoiati de atatea minciuni si aberatii. Ei bine, imi zic eu, vorbeste doamna moldoveneasca, refuza sa deschida ochii, prefera sa orbecaie prin noapte, nu are decat, e optiunea ei.

Si cand da Domnul de ma rup si eu pentru cateva secunde astazi sa vad ce mai e nou prin Parlamentul proaspat nascut, raman tablou la splendoarea si bogatia de neimaginat a limbii moldovenesti: "poshel nahren". Iata asa. Nu va place? Inchideti urechile si pretindeti ca nu ati auzit nimic, ca nu ati cunoscut niciodata o limba mai frumoasa, ca nu au existat un Eminescu sau un Mateevici... Sarmana memorie a lui Stefan cel Mare, la cata batjocura va mai avea de asistat, cate de indurat - nu cunoaste nimeni...

P.S. Si iarasi o doza de ironie: maine suntem in 31 august, o zi in care pretindem ca avem o sarbatoare nationala...

Vreau sa mai fiu

esti atat de al meu

si atat de strain

ca cerul unei iluzii

prin care alerg cu sufletul desculta

in dimineata curcubeului meu

stiu

vor creste flori de maci la poarta mea

dar vreau sa mai fiu

in coltul unui ochi de stea

se zbate viata...

a la Robinson Crusoe

M-a trezit dimineata asta cu surprize nu tocmai din cele mai placute: imi ard urechile, pare ca iese fum ca dintr-o locomotiva veche, pufnind a revolta pentru traseul anevoios ce trebuie parcurs peste zi. Gatul umflat, cred ca am inceput pe undeva sa simt care sunt amigdalitele, desi nu cred ca ma pricep prea mult la acest capitol. Contul pe odnoklassniki - blocat temporar, pentru umila mea incercare de a da de stire lumii ca mi-am deschis un blog. Bulsitul Irinei - non-accesibil astazi pentru mine la citit. Si parca nu e vineri, nu e 13. Izolata de restul lumii, lipsita de posibilitatea de a comunica cu lumea "cilivilizata" (cuvant inventat de mine prin anii cand ne erau nasurile numai puf de papadie si buzunarele pline de nisip), simt o nevoie acuta de a merge la librarie sa-mi procur niste carti. Odihnele acestea, cu statul intins pe burta sau pe spate la soare ca sa te faci mai maro decat esti, nu sunt pentru mine. Nu ma prea impac eu cu soarele (sau poate el cu mine). Atat ce iese bun pana la urma: ma apuca dorul de lectura. Plange Pro-Noi dupa talpile mele...

retrospectivă

ninge
înveşmântate cu doliul albului
călugăriţe miniaturale
violează solitudinea obsedantă
a felinarului din faţa blocului
amintirile mele s-au ghemuit într-un colţ de fotoliu
ca o blană indolentă de pisoi
doi clopoţei de mătase
spânzuraţi nevinovat de glezne
şosetele copilăriei mele
ce a trecut cu indiferenţă
pe alături
mai poartă şi acum amprenta unor zile
cu miros de pâine caldă

ce mult urlă noaptea asta
cu străzile încărunţite de dorul unui colind...
se vede că şi Dumnezeu suferă de insomnie
de-şi potriveşte la nesfârşit perna sub cap

mă pierd în urmele reci de ghiaţă
mă găsesc un fir de iarbă
scutur praful de pe degetele crude
şi grăbită le ascund în zăpadă
nu aş vrea sa fiu acuzată
de privatizare ilicită de spaţiu sau amendată
pentru obstrucţionarea creării unui perfect image
al serilor ce vin expirate
de Crăciun

Dilema

De cateva minute tot incerc sa decid care din versurile mele ar merita sa constituie un preambul la tot ce va urma. Constatez ca toate imi sunt la fel de dragi, incalzite la piept de nenumarate ori. Exact ca pe odorul meu cel mic care isi canta la moment imnul solemn de na-ni "apres midi" si nu poate nicidecum percepe de ce sta maica-sa lipita cu nasul de monitor si scarpina degetele de tastatura cu atata ardoare...
Pentru ca fiecare din noi ramane prins sufleteste undeva intre o realitate matura si clinchete de clopotei, nascuti intr-o minte de pici nerabdator in ajunul sarbatorilor de iarna, si pentru ca dintre toate Craciunul ramane cel care ne marcheaza mult cutezanta de a visa si spera, va propun Retrospectiva pe post de aperitiv. Lectura placuta, astept cu nerabdare ceva ecouri... :)

LaCafeaua - blog cu insomnii (prefata)

Bun venit la o ceasca de cafea! Va invit sa serviti niste ganduri personale din blogul cu insomnii, LaCafeaua! Sugerez sa va inarmati cu rabdare, multa imaginatie si tarie de inima, pentru ca postarile ce vor urma nu sunt din cele mai dulci si nici usor consumabile. Post-lectura s-ar putea sa va apuce dorul de o lingurita cu zahar... Alte efecte adverse nu cunosc pentru moment. Imi dati si mie de stire daca aveti ceva nou. Si, in final, produsele propuse sunt garantat soul-made si nu contin E-uri... :)