iubeşte-mă mai mult ca niciodată

bolnavă sunt de toamnă
de zâmbetul apatic
care-mi strecoară în palmă
monedă veche a tăcerii
fluturi muribunzi
rătăcesc spre inima cerului
taina vieţii se ascunde

pe aripile lor
in tatuaje
dă-mi mâna
vino să priveşti
cum note de cristal
dansează valsul toamnei

bolnavă sunt de galben
de soarele culcat la picioarele pădurii
sub genunchii mei
sub privirile tale
iubeşte-mă
mai mult ca niciodată
de parcă ai fi şi tu
bolnav de toamnă
de ochii ploii
de ochii mei
sau de mine
totuna...

Când toamna îţi zâmbeşte...