mofturi boeme

sărbătorile mele ar trebui sa fie toate la fel
ca femeia-pădure cu părul pulbere de argint
pictată în tatuaje pe umeri pe sâni
şi valuri de mătase sărutându-i goliciunea
Doamne mă fă netimp decembre nins
opreşte clipele de catifea
în palmele copilului născut fără lumină
apoi cântul unei viori
îngheţat în ciobul paharului de vin
lângă inima bărbatului care mă iubeşte
cea dintâi vreau să fiu inspiraţia
să împart albul nopţilor ninse cu singurătatea poetului
mă striveşte între degete ca pe un bob de scoruş
şi mă aşterne cerneală sub pana cuvintelor

ceai de vâsc

cresc umbre de aripi

în flacăra nopţii
de pare ca ulmii se-nchină
stele valsează-ameţite
în albastrul grădinii
miroase a brad a gutuie
în odaia demult adormită
la geam luna cântă din corn
se vrea iubită
mă furi în săruturi
te pierd printre rânduri
si mâna mi-o simt tremurând
colindă Craciunul pe masă mai e
un colţ de lumânare arzând...

Crăciun Fericit!

Vă doresc tuturor un Crăciun ca în poveşti! Să vă fie chipurile senine, inimile pline de căldură şi pace! Sărbători fericite alături de cei dragi!

Click aici pt a asculta colindul.

tablou fără sunet

e miez de iarnă corbii
se scaldă în uitare
din case gârbovite
se-nalţă fumegând
o rugă îndurare

ciclopii râd în barbă
şi-şi scutură mătreaţa
bătrână de pe cap
morminte profanate
par străzile din sat

vreau sa mai stai
tu vrei sa pleci
eu tremur ca o coardă de vioară
şi ninge greu şi ninge surd
iubirea ta în astă seară

Xeroxată

Scriu rândurile acestea pentru vizitatorii blogului meu. Vă respect pe toţi şi mă bucur de orice oaspete. Nu cer altceva în schimb decât acelaşi lucru: respect! Pentru munca pe care o depun aici, pentru sufletul pe care îl împartăşesc cu voi. Azi m-am simţit plagiată sau trasă... la xerox. Dacă un cititor de-al meu decide sa-şi creeze un blog, rog sa fie mai inspirat decât cel de aici: http://cautare-si-regasire.blogspot.com/
Deja mi-i proastă ziua. Şi parcă părea frumoasă de dimineaţă... :(

elucubraţii festive

coroanele de pomi strecoară
amurgul clandestin
norii în papuci de casă au coborât la cină
văzduhul împleteşte
în ritm de blues forţat
fulare moi din puf de păpădie

de după deal răsare luna
în giulgiu de mătase
un vânt răzleţ îi joacă pletele-n vârtejuri
şi ceaţa-mi prinde umerii
în languroase mrejuri
sub cerul cu dantelă de mireasă

eşti mai puternică ca mine
într-o zi mi-ai spus
dar nu ştiai că mă mişcam forţat
şi sprijinită în surâsul tău ca-ntr-un toiag
purtam în mine indecenţa unui vis
creştea şi el din pântec fără aripi
deşi avea-n picioare cataligi...

În ogradă

Cocoşelul

Un cocoş cu creasta creaţă
A strigat de dimineaţă:
- Cucurigu! Toţi să ştie -
Vin nepoţii-n ospeţie!

Oiţa
Pasc mioare pe imaş,
Vom avea degrabă caş,
Iar din lâna moale-a lor
Mama ţese un covor.

Căluţul
Când la câmp şi când la moară
Astăzi calul e-o comoară.
Dacă-i dau ceva mâncare,
El îmi zice: - Sui călare!

Văcuţa
Eu rup iarba cu mânuţa
Seara să hrănesc văcuţa,
Şi văcuţa peste noapte
Face cel mai dulce lapte.

Şoricelul
Şoricelul şterpeleşte
Tot ce-n cale-i nimereşte.
- Şoricele, nu ţi-i frică?
Noi avem şi o pisică!

Rândunica
Zboară-ncolo, zboară-ncoace,
Ea din lut un cuib îşi face.
De te-atingi de el, ştiu bine,
Ea la anul nu mai vine.

Curcanul
Un curcan şi-nfoaie coada,
Tocmai a-nflorit ograda.
- Măi curcane, fă-ţi pomană,
Poate-mi dai şi mie-o pană!

/Titus Ştirbu/

o porţie de insomnie

Iubirea e ca o convorbire telefonică. Dacă la celalalt capăt al firului ţi se răspunde: "Greseală!", trebuie să închizi. /autor necunoscut/

piele de zebră

aici şi secundele sunt în carantină
patru locuri
o mască pe zi
două injecţii
una procedură perfuzii
trei pastile
şi convoiuri de medici
la geamul găurit de neputinţă
soarele îşi scarpină tălpile într-un hamac
aerul din curte se respiră în doze
un perete pe care-l sprijini morbid şi doua cărări
acolo e voie de plimbare
câinii sunt mai fericiţi decât oamenii
nimeni nu latră la ei că respiră sub acelaşi cer
e ceea ce cred eu a fi culmea laşităţii
să-ţi fie teamă de a spune lucrurilor pe nume...
şi te loveşte peste emisfera stângă un dor
de sâmbetele în care locatarii
îşi scutură preşurile de solitudine
de nopţile în care vecinul de peste perete
îşi împarte tusea şi tigările cu vreo tipă second-hand
de fiecare dată alta
de migrenele nenorocite care sunt totuşi un semn de viaţă
trăiesc o iarnă pe jumatate
şi un gând amorţit
că într-o zi
vom purta în loc de măşti perne oxigenate
dacă aş fi un semafor
aş sta la răscruce de drumuri
şi strivind comanda în pumn
aş apăsa perpetuu
butonul verde
go go go

La zidul plângerii

se zbate-n cădere ploaia cu ochi de fecioară
refrene funebre se sparg de mormintele reci
vântul îşi linge rănile de sălbatecă fiară
crestate în coaja de piatră
cu dinţii de humă
mă muşcă de gânduri cuvintele seci

aici adunaţi lângă zidul secular al tăcerii
îngeri cu aripile frânte de crudul destin
sunt pruncii Tăi Doamne
înţărcaţi de laptele mamei
iertare cerşind pentru cei ce Te-au dus în robie
şi-n palmele-Ţi sfinte-au săpat urme grele de spini