Dragostea în vremea holerei (G. G. Marquez)

E cartea pe care am citit-o recent. Să nu aşteptaţi o recenzie, nici rezumat. Am sa trec aici doar nişte scurte filosofii care m-au pus niţel pe gânduri. Atât cât să vă facă şi vouă poftă de lectură.

"Majoritatea bolilor mortale au un miros aparte, nici unul însă atât de pregnant precum cel al bătrâneţii."
"Curiozitatea este una din multiplele capcane pe care le întinde iubirea."
"Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să suportăm trecutul."
"Oamenii nu se nasc odată pentru totdeauna în ziua când vin pe lume, viaţa obligându-i să se nască din nou, chiar de mai multe ori."
"Nu există pe lume oameni cu mai mult simţ practic, nici cioplitori în piatră mai îndârjiţi, nici administratori mai lucizi şi mai periculoşi decât poeţii."
"Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste."
"Partea proastă într-o căsnicie e că se sfârşeşte în fiecare noapte după ce faci dragoste şi trebuie s-o iei de la capăt în fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun."
"Ca să te poţi descurca în viaţa publică, nu trebuie decât să-ţi învingi teama, iar ca s-o scoţi la capăt în viaţa conjugală, trebuie să-ţi învingi plictisul."
"Să nu uiţi niciodată că lucrul cel mai important într-o căsnicie reuşită nu e fericirea, ci stabilitatea."
"Printre bătrâni bătrânii par mai puţin bătrâni."

P.S. Sper să vă fi aprins niţel interesul pentru romanul de faţă. Poftă mare la citit! :)