greu este nervul secundei
ce soarbe izvorul din mine
trag peste glezne dimineţile
obosite-n petale de scrum
greu
greu este melcul de sare
ce-mi cladeşte în sunet
cochilie de piatră
aplec peste şale înca un zid
de cuvinte nespuse
greu
greu este glodul iernii acerbe
la trap alergând
peste pomeţii desculţă
mai pun pe grumaz un somn fără noapte
sau două sau trei ce mai contează
greu
greu respiră pământul
cu ţărâna ce-a prins rădăcini
peste creştetul meu
inspiră adânc, femeie, şi taci...
sunt eu
sunt aici lânga tine
sunt...pic pic pic pic
amazin' 8->
RăspundețiȘtergere@Madlen
RăspundețiȘtergereWelcome, dear! :)
versul "sunt aici lîngă tine" m-a despovărat pe dată de "greu"...şi cîtă forţă dau aceste simple cuvinte..
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasă poezie, imagini vibrînde..nu mi s-ar fi încumetat gîndul să îmbrace o dimineaţă pe glezne..atît de natural. Cred ca aş recunoaşte stilul Dvs. chiar dacă nu ar fi semnat..căci e stil cu profil.
@Irinush
RăspundețiȘtergereAi simtit bine ce ai simtit. Mi-a placut: "stil ci profil". :)
Într-adevăr, frumoasă replică literară... Fiecare strofă are lumea ei...
RăspundețiȘtergere@Chris
RăspundețiȘtergereAsa este. E una din poeziile mele preferate. Un weekend frumos!