a la Robinson Crusoe

M-a trezit dimineata asta cu surprize nu tocmai din cele mai placute: imi ard urechile, pare ca iese fum ca dintr-o locomotiva veche, pufnind a revolta pentru traseul anevoios ce trebuie parcurs peste zi. Gatul umflat, cred ca am inceput pe undeva sa simt care sunt amigdalitele, desi nu cred ca ma pricep prea mult la acest capitol. Contul pe odnoklassniki - blocat temporar, pentru umila mea incercare de a da de stire lumii ca mi-am deschis un blog. Bulsitul Irinei - non-accesibil astazi pentru mine la citit. Si parca nu e vineri, nu e 13. Izolata de restul lumii, lipsita de posibilitatea de a comunica cu lumea "cilivilizata" (cuvant inventat de mine prin anii cand ne erau nasurile numai puf de papadie si buzunarele pline de nisip), simt o nevoie acuta de a merge la librarie sa-mi procur niste carti. Odihnele acestea, cu statul intins pe burta sau pe spate la soare ca sa te faci mai maro decat esti, nu sunt pentru mine. Nu ma prea impac eu cu soarele (sau poate el cu mine). Atat ce iese bun pana la urma: ma apuca dorul de lectura. Plange Pro-Noi dupa talpile mele...