fluturi de lumină te curg ca pe o toamnă târzie
în versuri te scriu tablou taciturn
pe inima mea desculţă semi-nebună
între noi plouă surd
în zadar bat cu pumnii în perdeaua de ploaie
noaptea întorc visele pe dos
scutur din ele tot câmpul de nori
poate te găsesc într-o picătură de stea
şi-mi adap cu ea setea de lumină...
Sete... O atfel de sete in plina ploaie... Frumos!
RăspundețiȘtergereAm vazut vise stoarse, din care curge ploaia, insa iubirea nu a mai ramas sa curga.
Sa-ti doresc alte ploi, primavaratice si calde ori alte vise, mai pline?
faină poezie. mie mi-a plăcut mult acolo: "pe inima mea desculţă".
RăspundețiȘtergereo sîmbătă proaspătă ca un liliac!
Ottilia
Minunata prima strofa - o poezie intr-o poezie...excelenta realizare!
RăspundețiȘtergere@Karena
RăspundețiȘtergereSi una si alta, as avea nevoie de ambele. Esti o dulce! :)
@Ottilia
Mutumesc! Si tie iti doresc o duminica racoritoare ca ploile de vara!
@Irina
Ma bucura trecerea ta pe aici. Merci!
ah, de cînd nu le-am mai citit...iar ele tot aşa au rămas, pline...elastice şi chiar de le-aş găsi nesemnate, tot le-aş recunoaşte stăpînul. Foarte frumoase versuri.
RăspundețiȘtergere@Irinush
RăspundețiȘtergereChiuleala ta din spatiul blogosferei s-a lasat simtita mai mult decat ma asteptam. Bine ai revenit!