pleoapa zorilor stropită cu sânge
se deschide scoică aruncată la mal
zvâcnetul ei prevesteşte agonia
din care se scurge lumina
stropul de rouă pe fruntea ierbii
cloceşte secundele înainte de ploaie
ecoul lor aleargă la trap
frământând curcubeul
salcâmul îmbătrânit de nesomn
îşi plimbă degetele albe prin părul dimineţii
răcoarea creşte ghem
din inima neagră a nopţii
Dumnezeu s-a născut
îngerii lumii încă visează
se deschide scoică aruncată la mal
zvâcnetul ei prevesteşte agonia
din care se scurge lumina
stropul de rouă pe fruntea ierbii
cloceşte secundele înainte de ploaie
ecoul lor aleargă la trap
frământând curcubeul
salcâmul îmbătrânit de nesomn
îşi plimbă degetele albe prin părul dimineţii
răcoarea creşte ghem
din inima neagră a nopţii
Dumnezeu s-a născut
îngerii lumii încă visează
La asemenea poezie orice comentariu este de prisos....totuşi aş spune ceva...:multă metaforă...multă...multă...ce face din poezie un cântec al simţurilor,o vibraţie a sufletului...am meditat printre rânduri cu deosebită plăcere...am meditat printre clipe şi gânduri alergand in luna lui mai....EXCELENT...cu majuscule:)). Succes.
RăspundețiȘtergere@unactorgrabit
RăspundețiȘtergeremultumesc pt vizita si pt comentariu! mi-ai furat un zambet...:)
am citit-o şi ieri..şi o recitesc cu plăcere. Ultima strofă e o gură de aer pentru mine...Mulţumesc.
RăspundețiȘtergere@Irinus
RăspundețiȘtergerePt putin. :)
"pleoapa zorilor stropită cu sânge
RăspundețiȘtergerese deschide ca o scoică aruncată la mal" îmi creează aşa o imagine frumoasă că aş sta numai pe ţărm.
întreg poemul este plin de farmec, gingăşie, tinereţe...
finalul este îngeresc!
am recitit de nu ştiu câte ori...
un poem frumos, frumos!
@Ottilia
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e dor de vara, de soare si de mare... :)
Ametitor parfum de salcam in versurile acestea!
RăspundețiȘtergere@Irina
RăspundețiȘtergereIntinde palmele sa-ti torn si tie cateva picuri din prospetimea parfumului, sa-ti fie zilele mai dulci. :)
foarte frumos ,romantic, nostalgic, dar pe undeva si trist...
RăspundețiȘtergere@eclipsademart
RăspundețiȘtergereCorect ai intuit, pe undeva e si trist... Iti multumesc mult pt vizita si lectura!
lecturând, mă întăresc în convingerea că arta şi în mod deosebit poezia, rămâne incomensurabilă. deja-vu, plecăciuni, poezia iarăşi vă "trădează" harul.
RăspundețiȘtergerep.s. foarte serios, aştept un volum de carte de la d-stră, cu autograf.
@Cavalerul verde
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit, cavalerul ratacit! :)
Ref la autograf, e suficient si blogul, pacat ca imi lipsesc cateva fire din prospetimea ploii pe aici. Deh, vacanta cu multe griji si lipsa de timp...