zbor pierdut...

vântul seamănă cenuşă pe cărările din sat
soarele şi-a îngropat pistruii-n iarbă
păpădii amare lacrimi de copil
scrânciobul din curte scârţîie pustiu

din cer curg râuri râuri secundele-nnălbite
de parcă îngerii s-au lepădat de aripi protestând
cireşul de la poartă-şi înnăbuşă oftatul
ca un bătrân sclerotic plutind în amintiri

speranţe gârbovite se usucă-n glastre
în ambrase strangulate vise de orfan
rugaciuni de seară în tăcere surdă
ploaia-cerşetoare bate-ncet la geam...

ne iartă vitreg destinul ai milă şi grijă de noi
întoarce-te Doamne acasă şi adu părinţii-napoi...