5 iunie 2010

aiureli de vară

Curcubeul nu-şi aprinde culorile decât pe fonul câmpului de nori...

5 comentarii:

  1. Când se-aprinde un curcubeu - lumina, apa, aerul şi piatra se desfac în particule primordiale şi dansează pentru realcătuire. Curcubeul e zâmbetul zeului; cum zâmbetul călătoreşte numai pe lungimea undă - suflet, este posibil zeul să aibă suflet: v-a dăruit mult talent !
    Citesc poezia pe care o publicaţi aici – cu plăcere !

    RăspundețiȘtergere
  2. super tare imaginea!

    un curcubeu să-ţi fie viaţa!

    Ottilia, cu drag

    RăspundețiȘtergere
  3. @Grigore Rotaru
    Va multumesc din suflet pentru aprecieri, dar cel mai mult pt ca gasiti timp de a lectura cele scrise de mine. Onorata de vizita D-stra!

    @Ottilia
    Merci, ma cherie, merci! Esti foarte draguta! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Irinus
    Vacante din astea nu doresc nimanui. Merci pt grija pe care mi-o porti. Esti o dulce!

    RăspundețiȘtergere