alb

veşmânt de doliu
călugăriţe roiuri
invadând solitudinea obsedantă
felinarul din faţa blocului
ocupă un colţ de fotoliu
felină indolentă copilăria
doi clopoţei de mătase
prinși la glezne drumul
trece nepăsător pe alături
mai poartă şi acum muşcături
pâinea caldă

ce mult urlă noaptea asta
străzi încărunţite
de dorul unui colind
se vede că şi Dumnezeu
suferă de insomnie

potrivesc la nesfârşit
perna sub gânduri
mă pierd urmă înghețată
mă găsesc fir de iarbă
scutur praful
de pe degetele crude
grăbită le ascund în zăpadă
nu aş vrea amendă
pentru privatizare ilicită de spaţiu
obstrucţionarea creării
unui perfect image
în serile ce vin expirate
de Crăciun

(retrospectivă, 2009 - poem editat)
http://mofturiboeme.blogspot.com/2009/08/retrospectiva.html

© déjà-vu 

sursă imagine: shutterstock com