O zi încărcată, o săptămână cu de toate. Mai e şi ziua de mâine.
Dacă nu ar fi darul luminii din jur, galbenul acesta care se aşează în suflet ca o pâine caldă de duminică, nu ştiu cum aş fi rezistat. Uneori îmi mai doresc o viaţă, nu pentru a o trăi, ci pentru a putea sta în liniştea mea, înconjurată de cărţile mele. O listă pe care niciodată nu voi ajunge să o citesc până la capăt, pentru că TIMPUL nu negociază, nu se ia cu joaca, nu ştie de glumă. El muşcă, acolo unde te doare cel mai mult. Îţi ia ce ţi-i drag, îi ia pe cei dragi. Te fură, te lasã dezgolit, te frământă pe toate părţile, ca pe un aluat nedospit şi te trezeşti nedumerit. Când, când? Trece timpul sau noi trecem prin el? Oaspete nepoftit, dar mereu în capul mesei.
Parafrazându-l pe G. Vieru, dacă nu ar fi toamnele, m-aş teme de viaţă.
Dacă nu ar fi darul luminii din jur, galbenul acesta care se aşează în suflet ca o pâine caldă de duminică, nu ştiu cum aş fi rezistat. Uneori îmi mai doresc o viaţă, nu pentru a o trăi, ci pentru a putea sta în liniştea mea, înconjurată de cărţile mele. O listă pe care niciodată nu voi ajunge să o citesc până la capăt, pentru că TIMPUL nu negociază, nu se ia cu joaca, nu ştie de glumă. El muşcă, acolo unde te doare cel mai mult. Îţi ia ce ţi-i drag, îi ia pe cei dragi. Te fură, te lasã dezgolit, te frământă pe toate părţile, ca pe un aluat nedospit şi te trezeşti nedumerit. Când, când? Trece timpul sau noi trecem prin el? Oaspete nepoftit, dar mereu în capul mesei.
Parafrazându-l pe G. Vieru, dacă nu ar fi toamnele, m-aş teme de viaţă.
copaci fără umbre -
în fiecare frunză
un soare nou
 |
| credit imagine: @G. Botnaru |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu