Câţiva copii aleargă pe alee, râsul lor amestecându-se cu foşnetul crengilor prin care apusul aruncă umbre lungi. Lumina blândă înfăşoară clopotnița albă. Treptat aerul devine impregnat cu miros de pământ reavăn. O bancă solitară invită la contemplare.
Cafeneaua din parc e încă deschisă, dar mesele instalate în preajmă sunt goale. Şiruri de crizanteme mov însoțesc aleea îngustă. Spre orizont soarele se topeşte ca o prelungire a cerului de acuarelă. Sunetele păsărilor acoperă pe alocuri muzica de fundal.
Deşi parcul e viu, culorile asfințitului scot în evidenţă feţele obosite ale trecătorilor. Toate cărările duc spre casă. Nimic mai dezolant decât scaunele a căror invitaţie rămâne fără răspuns. Sărutul ploii ar completa tabloul de toamnă. Ca un gând ce caută împlinire, câţiva stropi încep să cadă, moi la început, apoi din ce în ce mai tari.
 |
| pictură: Igor Koutsenko |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu