rugă

la Tine vin Doamne
a câta oară 
aceeași carte 
cu colțuri îndoite
osul cuvintelor 
zdrobit până în măduvă 
necitit va rămâne
aruncă-mă Doamne pe foc 
să ardă în mine durerea
pe care ai simțit-o și Tu
când din trudă nesomn
ai plămâdit făptura omenească 
apoi a trebuit să privești 
cum se mistuie ideea
dăruirii de sine