fără nume

în mine locuiesc vechituri din 

toate colțurile lumii 
când încetez să mă aud
golul acela de încăpere părăsită 
crește exponențial 
o mansardă cât un oraș 

fără margini circulație intensă 

gânduri fără stăpâni gârbovite  deșirate 
umblă năucite pe străzi 
păpuși de cârpă 
se ciocnesc unele de altele
izul uitării 

să fii singur tocmai atunci când 

nu te auzi
larma asurzitoare îți invadează trupul
pui zeci de lacăte la ochiul geamului 
o piatră fără nume stăvilă contra vântului 
nu mai aștepți soarele
pentru că ai murit cu o viață prea devreme

art by Nelson Stone