când paşii răniţi vor înflori prima stea

pregăteşte-ţi cugetul 
trecătorule
însetat de căutare 
vei porni curând la drum
pe umeri
povara înstrăinării 
zgomotul apelor din adâncuri 

risipind de o parte şi alta a lumii
cioburi de suflet
se vor şterge cele mai îndepărtate sunete
vei fi una cu timpul
imensitatea dinaintea facerii 
mirarea însăşi 

în trecere munții marea deşertul 
chemări străine 

când paşii răniţi vor înflori
prima picatură de stea
depărtarea va căpăta un rost
vei privi în tăcere vei recunoaşte 
singurătatea destrămând cărările nopţii 
frământat de teama pierderii 
o vei îmbrăţişa cu disperarea celui rătăcit 
pecetluindu-i buzele foame întârziată 
abia atunci întunericul de sub coaste 
va răsări altoit lumină

art by @Cosmin Crucean