(scrisori către Sophie, partea întâi)
mi-au tras la xerox profilul
repetau în soaptă
munte de sare munte de sare
au măsurat
iernile de sub tălpi
şi au făcut schimb de tăceri
aripile mele
gânduri fără corp
mă aruncă flămânde spre cer
nu exista întuneric, Sophie,
doar lipsa luminii
eu arăt spre zgomotul sub coaste
creşte în mine un cuib de cuc
le zic
ia pastilele râd ei ieşi la plimbare
cum nu pot să înţeleagă, Sophie,
nu vreau vindecare
uşile se deschid şi închid
albul nopţii rămâne cu mine
mi-au tras la xerox profilul
repetau în soaptă
munte de sare munte de sare
au măsurat
iernile de sub tălpi
şi au făcut schimb de tăceri
aripile mele
gânduri fără corp
mă aruncă flămânde spre cer
nu exista întuneric, Sophie,
doar lipsa luminii
eu arăt spre zgomotul sub coaste
creşte în mine un cuib de cuc
le zic
ia pastilele râd ei ieşi la plimbare
cum nu pot să înţeleagă, Sophie,
nu vreau vindecare
uşile se deschid şi închid
albul nopţii rămâne cu mine
asta este despre boală:
RăspundețiȘtergere"munte de sare munte de sare".
bine redată starea. un poem frumos, care transmite.
sper că eşti bine acum.
te pup
Ottilia,
RăspundețiȘtergeremultumesc, sunt bine. Nu, nu e despre boala.:)
foarte frumos!
RăspundețiȘtergereMerci, Gabi, pt trecere!
RăspundețiȘtergere