cândva toamna se încălzea printre noi
(de dragoste)
toamna aceea s-a întins rece
pe linoleum
făceam dragoste
ploaia bătea speriată la uşă
râcâia cu unghii vineţii
nu aveam nicio pătură să-i dăm
eram fierbinţi
ne frigeau buzele tăciuni ne aţâţam
unul pe celălalt
în vaze tufănelele se zburliseră
lumina se chircise într-un colţ
noi alergam unul prin celălalt
nu ne păsa că toamna avea frisoane
şuiera vântul pe sub uşă
felinare sfioase ochii
se-aprindeau candele
cu suflet
ne ţineau de cald
/autor: Ottilia Ardeleanu/
Fierbinte autoare!
RăspundețiȘtergere@Daniel
RăspundețiȘtergereWelcome pe blogul meu!
Ref la com-ul tau genial, sunt sigura, autoarea il va aprecia la justa valoare.
minunat..
RăspundețiȘtergerese poate sa fac share?
RăspundețiȘtergere@Irinus
RăspundețiȘtergereSigur, e mentionat numele autorului, frumosul nu trebuie tinut ascuns. :)
vă mulţumesc tuturor pentru citire, impresii, postare şi rezonare!
RăspundețiȘtergerevă aştept cu drag,
Ottilia
@Ottilia
RăspundețiȘtergereCu cea mai mare placere!:)