27 februarie 2011

nevroză de duminică

cândva
rupeai stele din cer
să-mi îndulceşti
cafeaua cu poeme
urmăreai în oglindă cum
rodeam un colţ de creion care
naşte metafore
tulburată
căutam să aştern neliniştea
dintre noi
pe şerveţelul de masă
mută ca o toantă
trăgeam peste mine
până sub barbă
poveşti cu happy end

zgomot albastru
adun în stomac
fântâni
ţin sub coaste luna plină
malul umflat
urcă spre gâtlej
nod gordian
inima mea
piatră peste cuvinte

6 comentarii:

  1. De 1 martie îţi doresc o primăvară luminată de poezie şi gânduri frumoase! Mulţumesc că mi-ai îndulcit cafeaua cu stele rupte de pe cerul inimii tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristina
    Multumesc mult, dragut din partea ta! O primavara blanda, plina de inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut incheierea acestui poem

    "inima mea
    cimitir de cuvinte"


    ...drept care revin in curand!

    Iti doresc o primavara plina de voiosie!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Irina
    Ma bucur ca ai trecut pe aici. O primavara superba!

    RăspundețiȘtergere
  5. ei, ce frumos se vede luna de sub coaste! o metaforă super!...

    gândurile mele primăvăratice se îndreaptă spre tine!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, Ottilia! Avandu-te in lista de bloguri preferate, erai ca si o vecina buna. Trageam zilnic cu ochiul "peste gard" si urmaream cum rasar poemele in gradina ta. Uneori lasam urme, alteori nu. Simt eu ca gardul nu era prea trainic...:) Ma bucur ca te-am cunoscut, draga mea prietena! Pupici!

    RăspundețiȘtergere