Cărţile care-mi plac

Răspund Irinei aici:
1. Abatele Prevost "Manon Lescaut"
2. Matreyi Devi "Dragostea nu moare"
3. Guy de Maupassant (recomand autorul).
4. Emily Bronte "La răscruce de vânturi" (dragoste, răzbunare, mister)
5. Gustave Flaubert "Madamme Bovary"
6. Henryk Sienkiewicz "Quo Vadis"
7. Thomas Hardy "Tess D'Urbervilles"
8. G.G. Marquez "Un veac de singurătate" (nu-l recomand pesimiştilor şi celor slabi de caracter)
9. Marin Preda "Cel mai iubit dintre pământeni" (romanul meu preferat)
10. Tracy Chevalier "Fata cu cercel de perlă" (se merită a fi citită)
11. Patrick Suskind "Parfumul" (puternic de impresionant)
12. John Galsworthy "The Forsyte Saga"
13. Victor Hugo "L'homme qui rit"
14. Emil Zola "Germinal"
15. D.H. Lawrence "Amantul doamnei Chatterley"
16. Radu Tudoran "Fiul risipitor"
17. Dymphna Cusack "Say no to death" (am ramas impresionată pentru mult timp după lectură)
18. J.D. Salinger "De veghe in lanul de secara"
19. Jane Austin "Pride and Prejudice" (recomand autorul)
20. Hector Malot "Singur pe lume" (o carte pentru copii şi adolescenti, aş reciti-o cu plăcere)
21. Stendhal "Roşu şi negru" (drăgut roman)
22. Alexandru Dumas - fiul "Dama cu camelii"
23. I.S. Turgheniev "Un cuib de nobili"
24. John Grisham "Omul care aduce ploaia"
25. Margaret Mitchell "Pe aripile vântului" (în doua volume)
26. --------/----------- "Insula pierdută"
27. Francis Carsac "Leii Eldorado" (SF)
28. Irving Stone "The Agony and the Ecstasy" (un roman biografic, Michelangelo Buonarroti)
29. Honore de Balzac "Taica Goriot"
30. -------/--------- "Eugenie Grandet" (recomand autorul)
31. . Scott Fitzgerald "Blândeţea nopţii"
32. Milan Kundera ""Insuportabila uşurătate a fiinţei"
33. M. Cărtărescu "De ce iubim femeile"
34. Richard Yates "Revolutionary Road"
35. Cecelia Ahern "Dispăruţi fără urmă" (o carte pentru lectură în vacantă, se citeşte uşor, uimeşte prin subiectul fantastic de inedit)
36. A. Busuioc "Singur în faţa dragostei"
37. G.G.Marquez "Dragostea in vremea holerei"
38. Stefan Zweig "Suflete zbuciumate" (un roman care zguduie sufletul)

P.S. Cu litere bold voi marca autorii(carţile) pe care încă nu i-am citit sau nu-mi amintesc să-i fi citit, dar i-am găsit la recomandarile bookaholicilor. Lista urmează a fi completată.

E-atâta linişte în jur...

"Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună..." /L.Blaga/

e-atâta linişte în jur
că aud cum pulsează arterele nopţii
şi tainele lumii cum îşi sapă morminte

e toamnă
cu luceferi ce se sting în cădere
întind mâinile spre cer să-i culeg
şi aud cum se trece lumina din ei

e-atâta linişte în jur
că aud pe el, Poetul,
cum expiră cuvântul pentru îngeri...

SOS! Nu mă lipsiţi de aerul cu care respir!

Aşa mi-a venit să strig şi am strigat! Muţeşte! Am simţit cum mi se golesc plamânii şi în sus spre gâtlej se face loc de presiune. Am simţit că sunt pe prag sa mă sufoc. Nu ştiu când am apucat să ţin la blogul meu atât de mult. Ştiu doar că am avut senzatia de parcă îmi ia cineva copilul de lânga mine. Am stat preţ de o oră cu ochii pe blogger, asteptând un rezultat pozitiv. Mi se blocase accesul, iar suportul tehnic îmi semnaliza o eroare. Mi-a fost frică sa nu dispară totul. Iar impreună cu blogul - şi eu. Astăzi am atins o altitudine necunoscută: culmea unei disperări ciudate ce purta un nume de 9 caractere: bX-59cppw...

Ploaie nebună ce eşti...

Plouă ca într-un veac de singurătate
ceru-şi îneacă angoasa în mine.
Cu degete putrede prinse-n noduli
chipul pocit mă strânge de gât,
scuipând saliva salină.

Iz de mucegai se lipeşte de nări
ca o zi transpirată de vară.
Ploaie nebună ce eşti, opreşte-te!
Strânge-ţi puhoiul bubos între dinţi,
nu vezi că iese din matcă afară?!

Mi-i carnea ciupercă umflată de sânge,
urletul tău în oase îmi creşte.
Păianjen mi-i ochiul spânzurat de fereastră...
Hai pleacă odată! Te-ai dus? Ce mai stai?
Ploaie nebună ce eşti! Te opreşte!

Bolnave de... toamnă

   Bolnave suntem. Si eu, si A.B.. De toamnă...
   Am intâlnit-o pe A. la începutul anului acesta prin intermediul reţelei de socializare odnoklassniki. O mamică inteligentă, cultă, responsabilă şi activă. De o frumuseţe naturală ce stârneşte admiraţie. Am plăcut-o din prima. Îi urmăream activitatea în grupul de mămici din umbră. Fiecare gând lăsat pe forum. Cu timpul am îndrăgit-o şi mai mult. Aştepta atunci un bebe, dar nu ştia ce aşteaptă. Eu nu aş fi rezistat tentaţiei de face un examen eco pentru a afla sexul bebe-ului. Aştepta curioasă, dar cu multă rabdare. Aşteptam şi eu, devenise plăcut sa aştept pentru bucuria altcuiva. În aprilie a venit pe lume o fetiţa: mică, gingaşă şi dulce ca o floare de iris. Aşa mi s-a asociat mie, cel puţin, la vederea primelor poze.
   Puţin mai târziu am aflat că şi eu şi A. suntem născute în aceeaşi zi. Puternică, cu tărie de caracter. În acelaşi timp romantică şi visătoare. Coincidenţele ne-au apropiat şi mai mult. Mi-am dat seama de curând ca am pierdut o prietenă scumpă de tot inimii mele, doar pentru faptul că nu am ştiut să-i spun la timp cât mi-era de dragă. Neînţelegerile apar atât de des în viaţă, prin ironie, prin absurd. Şi e păcat că din greşeală dispar prieteniile mari. Mi-am promis că nu voi repeta acelaşi itinerar. Vreau ca A. să ştie ce scumpă îmi este. Vreau să ştie că îi mulţumesc pentru simplul fapt că există, deşi locuieşte la distanţa unei diferenţe de fus orar de 9 ore. Mulţumesc pentru că este aşa cum este. Şi pentru faptul ca e bolnavă de toamnă ca şi mine. Clipul de mai jos mi l-a trimis tot ea, ca să-mi ungă sufletul atunci când sunt tristă. Pot să-l ascult necontenit, superbă melodie, filmuleţul e la fel de minunat. Ce bine e că pe lume există oameni ca tine, draga mea!

Autumn Emotion

Filosofie de milioane

Durerile nu sunt adânci decât atunci când râd. /L.Blaga/

Ciudăţenii de-ale femeilor...

Dacă îţi spune iubi că eşti cea mai super fiinţă din univers, să ştii că te minte. Nu o face intenţionat. Te minte pe tine, se minte pe sine. Frumos, atent, discret şi dulce. Te minte alb. Adică neadevărul nu face rău nimănui. Te simţi îndrăgită, apreciată, iubită, unică în felul tău de a fi. Simt şi eu la fel, ca orice femeie. Seara cuvintele par rupte de pe lună, sclipesc argintiu şi sună magic. Dimineaţa însă, când trebuie să mă salut cu oglinda şi să mă autoinspectez din nou, înţeleg că luna e sus de tot şi eu - departe de super fiinţă.
Nu sunt ideală, nu sunt perfectă, sunt simplu femeie. Citisem undeva pe net nişte idei preconcepute despre femei. De bărbaţi, de altfel. Nu ştiu ce zic despre noi barbaţii. Dar ştiu că pot enumera cel puţin 5 ciudăţenii care fac o femeie simplu de adevarată şi minunată:

1. Femeia e preocupată prea mult uneori de aspectul exterior. Mai ales tenul feţei. Doamne fereşte să zărească rătăcită pe undeva o imperfecţiune căt de neînsemnată. Suferă. Mult şi greu. De parcă şi-a pierdut motanul (am avut eu o experienţă neplacută adăugată la zilele mele).

2. Dacă merge sa facă shopping - 90% din timpul alocat e pierdut pe privit, pipăit, măsurat, cântărit, plimbat şi restul - pe cumpărături propriu-zise. Poate face şi din astea: pierde o zi întreagă alergând de la un butic la altul şi se întoarce acasă cu mâinile goale.

3. Este pretenţioasă şi critică. În tot ce face şi în tot ce fac cei de lângă ea. Vrea sa fie/arate totul perfect. Deşi întelege bine că idealismul e un simptom nu chiar sănătos.

4. Are o colecţie de flecuşteţuri, după cum stă bine unei femei. De fapt, două. Una cu vederi şi ilustraţii, tot soiul de felicitări. Alta cu bibelouri: porţelan, ceramică, piatră, etc.

5. Îi place să plângă. Da, da. Îi place. Uneori o apucă aşa un dor de plâns... Şi scurge primele lacrimi pentru ciorapul alb murdărit de un coleg cu talpa mare încă în clasa I-âi. Apoi încă două pentru că şi-a dorit o jucărie în copilărie şi nu i-au cumpărat-o. Apoi ele vin singure, rând pe rănd şi cu o viteza din ce in ce mai grăbită: pentru nişte poze la care ţinea şi pe care le-a pierdut, pentru nişte acte furate în troleu pe timpul studenţiei, pentru un colocviu cu restanţa, pentru stiloul preferat pierdut în orele de serviciu, pentru o vorba de ocară scăpată de iubi... ehei, şi plânge, şi plânge... Lacrimi să fie, că motive... se găsesc ele! Şi dacă intră în joc, nu e atât de uşor să o opreşti... Şi iată aşa, dintr-o singură lovitură ucide cu lacrimi măşcate de elefant toate supărările de-o viaţă...

   Mă mir deseori de câtă răbdare şi persistenţa are nevoie un bărbat ca sa inţeleagă mofturile unei femei.
Sunt primele cinci gânduri care mi-au venit "pe limbă'. Dacă mai aveţi, mai scrieţi. :)

Inspiră adânc, femeie, şi taci...

greu
greu este nervul secundei
ce soarbe izvorul din mine
trag peste glezne dimineţile
obosite-n petale de scrum

greu
greu este melcul de sare
ce-mi cladeşte în sunet
cochilie de piatră
aplec peste şale înca un zid
de cuvinte nespuse

greu
greu este glodul iernii acerbe
la trap alergând
peste pomeţii desculţă
mai pun pe grumaz un somn fără noapte
sau două sau trei ce mai contează

greu
greu respiră pământul
cu ţărâna ce-a prins rădăcini
peste creştetul meu
inspiră adânc, femeie, şi taci...
sunt eu
sunt aici lânga tine
sunt...pic pic pic pic

La distanţa unui vis...

am visat
că eram o umbră
în oraşul violet
injectând somnifere pe la geamuri
apatic...
Unul din ele era întredeschis. Stăteai mândră ca o fecioară în mijlocul odăii, cu spatele întors la geam. Ce frumoasă erai, mon amour! Ca atunci în .... Ba nu, mult mai frumoasă! Cu umerii sidefaţi şi lunecând în întunericul obtuz, mâinile lungi şi subţiri îmbrăţişând halucinant o ultimă frântură obosită din amurgul de ceaţă opacă. În pletele-ţi roşietice şi dese mai jucau câteva raze de soare fad, culese într-o zi de octombrie întârziat. Un cercel de rugină prins de lobul urechii stângi, câtă senzualitate, mon dieux! Aşa te aveam păstrată în memorie, când făceai plimbări solo, respectând cu stricteţe destinaţia tour-retour: grădina mea, strada pustie, parcul veşnic trist, cu buzele ameţite de săruturi grăbite. Parcul, strada, grădina mea. Ai rămas aceeaşi: dulce, juvenilă, cu picioarele desculţă şi haina udă, mulată pe silueta-ţi divina. Ce scumpă erai în vis, zeiţa mea! Ce mult te aşteptasem...